Un orășel montan de puțin peste 60.000 de locuitori, dar cu o tradiție la fel de bine cristalizată precum formațiunile muntoase care îi țin adăpost asemeni zidurilor unei cetăți. Novi Pazar, după cum o sugerează și denumirea, este un vechi oraș-târg, în care și-au dat mâna în pace și armonie, cu foarte multe secole în urmă, creștini și musulmani. La început, sârbii îl numeau Trgovište (trad. Târg) sau Novo Trgovište (trad. Târgul Nou), în contrast cu Staro Trgovište sau Vechiul Târg, un alt oraș, aflat la mică distanță. Otomanii i-au spus Yeni Pazar, deosebindu-l, la fel ca sârbii, de Eski Pazar. Cu timpul, oamenii locului i-au spus, simplu, Novi Pazar, Târgul Nou, care a evoluat și s-a modernizat până a devenit una dintre stațiunile montane cele mai căutate ale Serbiei.
Comuna Novi Pazar este amplasată pe văile râurilor Jošanica, Raška, Deževska și Ljudska, în regiunea Raška și numără, astăzi, circa o sută de așezări, în special sate, răspândite pe dealurile și munții dimprejur, Golija și Rogozna. Priviți cu atenție, unii dintre versanți par să poarte sculptate pe ei, de însăși mâna mamei natură, chipurile străbunilor acestor locuri, mândrii probabil că urmașii lor au păstrat valoros un astfel de loc, binecuvântat cu peisaje de poveste.
„Un lucru este cert, dacă ajungi în Novi Pazar doar pentru o zi, acea zi va fi una foarte încărcată. Spun asta deoarece, din fericire pentru noi, avem atât de multe atracții superbe de văzut, o mulțime de informații de împărtășit și o gastronomie deosebită, pentru a fi savurată. Din nou, din fericire pentru noi, nu mă pot opri la un singur aspect pe care să îl recomand turiștilor, dar revin și pun accent pe renumita bucătărie tradițională din această zonă, apoi trebuie să menționez monumentele păstrate din Evul Mediu, monumente din perioada dominației Imperiului Otoman, biserici și mănăstiri protejate de UNESCO, un lucru cu adevărat deosebit pentru noi. Munții, de asemenea, ne oferă două izvoare naturale cu apă termală, așa că oricine vine să viziteze Novi Pazar, chiar are posibilități multiple de petrecere a timpului”, a explicat, pentru BizPLUS, Infran Nurkovic, ghid de turism în cadrul Organizației Turistice Novi Pazar.
Din multitudinea de preparate cu specific local, trebuie încercați, neapărat, apetisanții mici sârbești sau cevapi, cum le spun localnicii. De asemenea, manti sau mantî, o mâncare din paste cu carne tocată și granule de soia, un preparat împrumutat tot de la musulmanii care au încercat, cu veacuri în urmă, să cucerească aceste pământuri.
Valdin Hajdarpašić este consultant de turism, tot în cadrul Organizației Turistice Novi Pazar, iar cei care au șansa să-l întâlnească pot afla niște povești cu adevărat remarcabile despre istoria locului.
„Pare că fondatorul acestui așezământ i-a prevăzut viitorul, dată fiind denumirea: Novi Pazar. Când spui pazar, automat te duce cu gândul la bazar, la târg. Fondatorul acestui oraș, Isa-Bey Ishaković, pe lângă Novi Pazar, a mai pus bazele altor trei mari orașe: Sarajevo, Skopje și Șabaț. Noi ne mândrim însă cu faptul că Novi Pazar este cel mai vechi dintre așezămintele descoperite de el. Istoria acestui oraș începe chiar în locul în care ne aflăm acum. Inițial, otomanii au ocupat orașul care purta denumirea de Târgoviște, o așezare foarte apropiată de Capitală medievală a Serbiei, Ras.
Târgoviște, în mod clar, vine la cuvântul târgovina, care înseamnă târg, piață. În 1455, armata sultanului Mehmed a ocupat orașul Târgoviște, iar potrivit legendei, sultanul însuși s-a aflat în fruntea armatei pentru această expediție. Intenția lor era să zăbovească o vreme aici, ca mai apoi să migreze pentru a cuceri și teritoriile care astăzi aparțin Bosniei și Herțegovinei. Pe atunci, în Târgoviște locuiau sârbi ortodocși, meșteșugari, care se ocupau, în special, cu comerțul, așa că otomanii au numit orașul Pazar. Totuși, strategii armatei otomane n-au văzut de bun augur staționarea ostașilor aici, orașul fiind poziționat într-o vale înconjurată de munți, fapt care îi transforma în ținte ușoare.
Mai târziu, în 1461, otomanii au venit din nou aici și au construit o fortăreață, iar acest an este luat ca referință pentru a data istoric fondarea acestui oraș. Astfel, Târgoviște a rămas cunoscut ca Eski Pazar, iar aici s-a ridicat Yeni Pazar, adică Noul Pazar”, povestește, ca un veritabil istoric, Valdin Hajdarpašić.
În secolul al XVII-lea, fragilitatea geostrategică a orașului Târgoviște i-a împins pe locuitorii săi să migreze către actualul Novi Pazar, contribuind astfel și mai mult la înflorirea acestui oraș. De altfel, ocupația otomană a ridicat nivelul de civilizație al orașului, oferindu-i meritul ca, în secolul al XVII-lea, să aibă mai mulți locuitori decât Londra, în aceeași perioadă. Numeroasele războaie purtate în Balcani, precum și pandemiile nu au ocolit orașul, ba din contră, l-au ruinat aproape de tot. Cu toate acestea, Novi Pazar a rămas un punct cheie pe ruta comercială dintre Istanbul și statele balcanice, iar acest statut l-a făcut să renască, de fiecare dată, asemeni păsării Phoenix, din propria cenușă.
Ce s-a păstrat intact de-a lungul secolelor este spiritul multicultural, iar Novi Pazarul de astăzi oferă, în doar câteva ore de vizitare, o lecție de istorie care cuprinde aproape 2000 de ani. Mai mult decât atât, localnicii se mândresc cu faptul că în ADN-ul colectiv s-a menținut gena comerțului, iar aceasta s-a dovedit o adevărată vestă de salvare pentru acest oraș, în timpul sângeroaselor conflicte din anii `90.
Una dintre atracțiile absolut fabuloase ale Novi Pazar este Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel, un lăcaș de cult ortodox care datează încă din anul 1196. Construită integral din piatră, biserica face parte din patrimoniul cultural UNESCO. În interiorul său se păstrează încă intacte picturi bisericești datând din Evul Mediu. Pentru a o proteja de intemperii și de degradare, autoritățile i-au refăcut în întregime acoperișul. Astfel, interiorul rămâne o nestemată a istoriei ortodoxe a Balcanilor, locul unde se crede că au fost botezați Sfinții Simeon și Sava ai Serbiei.
De jur împrejurul bisericii se află morminte ale ortodocșilor sârbi trecuți la cele veșnice în secolele XVIII și XIX. Acest cimitir, spun teologii, este cel mai bine păstrat spațiu de acest gen din întreaga Serbie, putând fi considerat un muzeu în aer liber.
Un alt așezământ care atestă îndelungata tradiție ortodoxă a sârbilor, în această regiune, este Mănăstirea Sopocani, edificată și ea în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Adăpostul monahal arată ca o mică cetate, iar interiorul seamănă cu cel al Bisericii Sf. Petru și Pavel, purtând încă podoaba picturilor realizate acum sute de ani pentru a înfățișa sfinți protectori, arhangheli și scene din Biblie, iar pictura în frescă amintește puțin de tehnica folosită de artiști precum Michelangelo.
O particularitate a ortodoxiei balcanice prezentă și pe zidurile acestui lăcaș de cult o reprezintă scenele care îi înfățișează pe ctitorii mănăstirii în ipostaze cheie ale existenței familiilor lor. De altfel, biserica adăpostește încă lespedea cu rămășițele pământești ale domnitorului Ștefan Uroș, ctitorul așezământului.
Imperiul Otoman a lăsat multe urme imprimate în cultura și civilizația orașului Novi Pazar. O mărturie vie este moscheea Altun Alem construită în secolul al XVI-lea și reabilitată substanțial în urmă cu șase ani, tocmai pentru a fi redată credincioșilor, dar și circuitului turistic ce reconstituie parcursul istoric al unui important oraș.
Ce deosebește lăcașul de cult musulman de cele creștine este că în decorul său nu se întâlnesc niciodată picturi murale. Musulmanii consideră că Allah este numai unul, atotputernic, atotștiutor și omniprezent. În această moschee, credincioșii musulmani, începând cu vârsta de 13 ani, vin să se roage de cinci ori pe zi, după cum o cere Cartea Sfântă a Islamului.
Chiar dacă mai păstrează numai aproximativ 20% din arhitectura originală ridicată în Evul Mediu, moscheea Altum Alem din Novi Pazar este și ea un cufăr de tezaur cultural și este considerată una dintre cele mai frumoase moschei din Serbia.
Colinele bogat împădurite din jurul orașului Novi Pazar adăpostesc și Mănăstirea Sfântul Gheorghe. Înconjurată de liniște și de verdeață, protejată de ziduri din piatră ca ale unei cetăți, mănăstirea datează din secolul al XII-lea, fiind ctitorită de domnitorul sârb Ștefan Nemanja și desăvârșită de stră-strănepotul lui, regele Ștefan Dragutin, aproape un secol mai târziu.
„Lupta dinastică pentru putere dintre domnitorul Ștefan Nemanja și frații săi i-a adus acestuia o mare provocare, prin întemnițarea sa într-o grotă nu departe de locul în care se află această mănăstire. Din acea grotă, Ștefan Nemanja s-a rugat neîncetat la Sfântul Gheorghe, iar pentru a răsplăti bunăvoința divină prin care acesta l-a ajutat să se elibereze din închisoare, în 1168 domnitorul a pus piatra de temelie a acestei mănăstiri. Biserica a fost finalizată cinci ani mai târziu, însă a durat, în total nouă ani pentru ca fresca să fie dusă la bun sfârșit. Urmașul lui Ștefan Nemanja, regele Dragutin, este și el considerat un ctitor al acestei biserici, după ce a adus îmbunătățiri construcției, ridicând pronaosul lăcașului de cult și cele două turnuri laterale care simbolizează brațele sfintei cruci”, a explicat Dejan Bozovic, curator al mănăstirii.
Din fresca pictată cu 900 de ani în urmă se mai păstrează doar mici fragmente. De fapt, este o minune că mănăstirea Sfântului Gheorghe mai este astăzi în picioare și că poate fi vizitată, după ce atât războiul austro-turc, din secolul XVIII, dar și cele două conflagrații mondiale ale secolului XX i-au produs daune considerabile, făcând-o aproape una cu pământul. Cel mai rezistent pilon al său, la fel ca în cazul celorlalte două așezăminte ortodoxe de patrimoniu din Novi Pazar, l-a reprezentat întotdeauna credința enoriașilor, care n-au permis Casei lui Dumnezeu să piară în ruine măcinate de timp și purtate de vânt către eternă uitare.
Sunt astfel de locuri unde atât sârbii, cât și turiștii vin pentru a se izola de efervescența zgomotoasă a orașelor, pentru a-și îmbogăți cultura generală și pentru a respira aerul proaspăt al munților. Iar Novi Pazar este un loc unde istoria se îmbină foarte bine cu modernismul. Oricine poposește pe aceste meleaguri atât de puternic încărcate de istorie are la dispoziție suficiente opțiuni de cazare cât se poate de moderne.
Hotelul Vrbak, de exemplu, a fost recent renovat și a primit îmbunătățiri care să răspundă tocmai exigențelor clienților care vin aici fie pentru odihnă și relaxare, pentru conferințe și seminarii, pentru team-building-uri sau chiar întâlniri de afaceri. Arhitectura locației îmbină armonios elemente ale ospitalității balcanice, cu tendințe ale stilului art deco, din ce în ce mai prezent în tendințele ultimilor ani pentru amenajarea de hoteluri și restaurante.
„Noul proprietar a renovat totul de la zero. Înainte, hotelul Vrbak avea aproximativ 40 de camere, dar odată cu expansiunea are acum 60 de camere, un dormitor, două dormitoare și apartamente. Avem, de asemenea, și două apartamente de lux, iar în total, putem oferi cazare, în hotelul nostru pentru circa 120 de persoane. Avem o recepție spațioasă și o sală de conferințe de asemenea generoasă, unde au loc diverse evenimente. Mai avem și două săli de conferințe mai mici, însă capacitatea totală pentru organizarea de evenimente ar fi de 520 de persoane”, după cum a afirmat, pentru BizPLUS, Salko Djukic, managerul hotelului.
O persoană poate închiria o cameră, cu mic dejun inclus, pentru aproximativ 40 de euro, însă tarifele sunt mai convenabile pentru cupluri, pornind de la 50 de euro pe noapte, de asemenea, cu mic dejun inclus.
De acum ne vedem și pe CD TV – televiziunea digitală cu cea mai mare acoperire din Sud Estul României: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași.
Cele mai bune emisiuni și reportaje sunt pe www.cdtv.ro
Be the first to comment