Reformă în domeniul legislației privind persoanele cu dizabilități din România

Proiectul de Lege privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale a fost aprobat în ședința de astăzi a Guvernului, urmând să parcurgă procedura legislativă în Parlament.

Legea transpune o Decizie a Curții Constituționale din anul 2020 (Decizia CCR 601/2020), care a stabilit faptul că punerea sub interdicție a persoanelor cu dizabilități este neconstituțională.

În România, persoanele cu dizabilități intelectuale sau psihosociale nu aveau dreptul să se căsătorească, să divorțeze, să fie părinți, să adopte copii și nu puteau accesa un credit bancar. Potrivit legii, multe dintre aceste persoane au fost puse sub interdicție de către instanțe.

În urma unui efort interinstituțional de reglementare fără precedent, coordonat de la nivelul Guvernului, cu sprijinul Ministerului Justiției, alături de partenerii instituționali și societatea civilă, a fost elaborat prezentul act normativ, care pune accentul pe autonomia persoanei cu dizabilități, a respectării voinței, preferințelor și nevoilor sale.

Este o abordare nouă în legislația națională, modernă, conformă nevoilor resimțite la nivel social și în practica instanțelor și în armonie cu exigențele internaționale și constituționale în materie.

Elemente de noutate:

Prin acest act normativ se creează un mecanism gradual de ocrotire, după cum urmează:

1. Asistența pentru încheierea actelor juridice – o măsură de sprijin, care nu aduce atingere capacității legale a persoanei și care urmează a se realiza pe cale administrativă, pe baza voinței liber exprimate a persoanei cu dizabilități în fața notarului public.
2. Consilierea judiciară –  o măsură intermediară de sprijin, instituită pe cale judiciară, care aduce atingere capacității legale pe anumite paliere și în mod individualizat, pe baza unei evaluări psiho-medico-sociale. Condiția de instituire a acestei măsuri o reprezintă existența unei incapacități parțiale a persoanei cu dizabilități de a se îngriji de interesele sale, aspect care conduce, în principiu, la asistarea acestuia în participarea la viața civilă, în ceea ce privește încheierea actelor patrimoniale.
3. Tutela specială – o măsură de ocrotire instituită pe cale judiciară prin intermediul căreia este reconfigurată (și redenumită) măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească, care în concepția noii reglementări devine tutelă specială și va putea fi dispusă doar ca o măsură excepțională.

Proiectul cuprinde, totodată, o serie de garanții esențiale în beneficiul persoanei cu dizabilități, cum ar fi:

–      instituirea unui sistem gradual, în trepte, de dispunere a măsurilor de ocrotire,

–      perioade determinate de timp pentru care pot fi dispuse și prelungite acestea,

–      configurarea unor reguli privind reevaluarea periodică a regimului de ocrotire.

Proiectul propune o serie de soluții noi și în materia raporturilor nepatrimoniale, care vizează, în principal, următoarele domenii:

–      Căsătoria: legea prevede că persoana aflată sub consiliere judiciară sau tutelă specială se va putea căsători, cu instituirea, în mod corelativ, a unui control preventiv eventual, prin obligația viitorului soț care se află sub un regim de ocrotire de a-l informa pe ocrotitorul său legal despre intenția de celebrare a căsătoriei.

–      Divorțul: se propune ca şi cel pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială să poată divorţa prin acord, însă numai pe cale judiciară, instanța de tutelă urmând să verifice, cu ocazia soluționării cererii, dacă acordul soților pentru desfacerea căsătoriei este liber și exprimat în cunoștință de cauză;

–      Autoritatea părintească: în cazul părintelui pus sub consiliere judiciară, instanța de tutelă poate hotărî ca drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului să fie exercitate doar de celălalt părinte; când cel ocrotit exercită singur autoritatea părintească, instanța de tutelă hotărăște, în funcție de împrejurări, cu privire la instituirea tutelei asupra copilului acestuia.

–      Adopția: spre deosebire de actuala reglementare potrivit căreia, în cazul persoanei ocrotite, consimțământul la adopția copilului său este dat de tutore, prin această lege se propune ca părintele pus sub ocrotire să consimtă la adopția copilului său, în măsura în care aceasta poate să-și exprime voința.

Pentru mandatul de ocrotire a fost configurată o procedură suplă, simplă și rapidă de încuviințare a acestui contract, de competența instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana cu dizabilități.

Conform datelor statistice oficiale furnizate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), în perioada 2011-2020, 46.000 de cauze au fost soluționate cu decizii de punere sub interdicție, iar în prezent, pe rolul instanțelor există aproximativ 4.500 cauze cu același obiect.

Suplimentar, din datele colectate cu sprijinul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC) pe parcursul anului 2021, aproximativ 3.000 de copii cu certificat de încadrare în grad de handicap grav vor împlini 18 ani, fapt care va conduce probabil la un număr consistent de dosare la instanță, prin intermediul cărora se va solicita o măsură de ocrotire.